Montajul unui acoperiș nou trebuie făcut într-o ordine precisă, deoarece fiecare strat îl susține și îl protejează pe următorul. Astereala oferă baza, folia conduce apa accidentală spre exterior, iar șipcile creează suportul pentru învelitoare. Accesoriile închid zonele sensibile și permit evacuarea corectă a apei.
O greșeală acoperită de tablă sau țiglă devine greu și costisitor de reparat. De aceea, planeitatea suportului, suprapunerile foliei și distanța dintre șipci se verifică înainte de continuarea lucrării.
Ordinea exactă diferă în funcție de materialul ales și de forma acoperișului. Totuși, principiile rămân aceleași. Apa trebuie oprită, condensul trebuie evacuat, iar vântul nu trebuie să poată desprinde elementele montate.
Verificarea șarpantei și montarea asterelei
Lucrarea începe prin verificarea șarpantei. Căpriorii trebuie să fie drepți, bine fixați și dimensionați pentru greutatea învelitorii, zăpadă și vânt. O structură potrivită pentru tablă ușoară poate necesita verificări suplimentare înainte de montarea unei țigle ceramice mai grele.
Lemnul trebuie să fie uscat și sănătos. Elementele crăpate profund, putrezite sau deformate se înlocuiesc înainte de închiderea acoperișului. Tratarea împotriva insectelor și ciupercilor se face cu produse potrivite, respectând timpul de uscare.
Astereala se montează peste căpriori și formează o suprafață continuă sau aproape continuă. Poate fi realizată din scândură ori din plăci proiectate pentru utilizare structurală, în funcție de proiect. Grosimea se stabilește după distanța dintre căpriori și tipul învelitorii.
Scândurile se fixează astfel încât capetele să aibă sprijin. Rosturile și modul de prindere trebuie adaptate materialului folosit. O astereală care joacă sau se curbează va transmite neregularitățile spre straturile superioare.
În această etapă se verifică:
- alinierea căpriorilor
- panta fiecărei ape
- planeitatea suprafeței
- stabilitatea coamei
- dimensiunile golurilor pentru ferestre
- poziția coșurilor și aerisirilor
- lungimea streașinii
- zonele în care vor fi montate doliile
Astereala nu corectează singură o șarpantă strâmbă. Dacă structura are diferențe mari de nivel, acestea trebuie remediate înainte. Montarea peste un suport neuniform poate duce la aspect ondulat și îmbinări care nu se închid corect.
La șindrila bituminoasă este necesar un suport continuu și neted. Tabla fălțuită poate avea, de asemenea, cerințe specifice pentru stratul suport și ventilație. La țigla metalică sau ceramică, sistemul de șipci se adaptează profilului ales.
Folia, ventilația și sistemul de șipci
Peste astereală se montează membrana pentru acoperiș. Rolul ei este să conducă spre streașină apa ajunsă accidental sub învelitoare. În același timp, o membrană permeabilă permite vaporilor din interior să iasă spre spațiul ventilat.
Folia se așază de jos în sus, începând de la streașină. Fâșiile superioare se suprapun peste cele inferioare, astfel încât apa să curgă fără să intre sub îmbinări. Lățimea suprapunerii se respectă conform marcajelor și instrucțiunilor producătorului.
Perforațiile inutile trebuie evitate. În jurul coșurilor, ferestrelor și trecerilor pentru ventilație, membrana se taie și se etanșează atent. Benzile compatibile cu sistemul reduc riscul de desprindere sau infiltrare.
Peste folie se montează contrașipcile, de regulă în direcția căpriorilor. Ele creează canalul prin care aerul circulă de la streașină către coamă. Acest spațiu ajută la evacuarea condensului și la uscarea lemnului.
Urmează șipcile orizontale care susțin învelitoarea. Distanța dintre ele nu se alege aproximativ. Se calculează după lungimea utilă și modulul țiglei sau al panoului metalic.
O montare corectă presupune:
- membrană compatibilă cu sistemul
- suprapuneri orientate spre scurgere
- lipirea zonelor sensibile
- contrașipci fixate pe căpriori
- canal de ventilare neîntrerupt
- șipci drepte și bine ancorate
- distanțe măsurate pentru învelitoarea aleasă
La streașină se pregătește intrarea aerului, protejată împotriva păsărilor și insectelor. La coamă trebuie lăsată posibilitatea evacuării. Închiderea completă a acestor trasee favorizează acumularea umezelii.
Înaintea învelitorii pot fi montați cârligele pentru jgheaburi și unele șorțuri de streașină. Ordinea depinde de sistemul ales. Colectarea apei trebuie gândită împreună cu acoperișul, nu adăugată la întâmplare la final.
Montarea învelitorii și tratarea zonelor sensibile
Învelitoarea se montează după verificarea suportului. Echipa măsoară din nou diagonalele și marginile pentru ca rândurile să rămână drepte. Prima linie este importantă deoarece orice abatere se transmite până la coamă.
Țigla metalică se fixează cu șuruburi și garnituri potrivite. Șuruburile trebuie montate în punctele indicate de producător, fără strângere excesivă. O garnitură deformată nu mai etanșează corect.
Țigla ceramică se așază pe șipci conform sistemului de îmbinare. Elementele de margine, coamă și ventilare se fixează mecanic acolo unde este prevăzut. Greutatea țiglei nu înlocuiește prinderile necesare împotriva vântului.
Tabla fălțuită se îmbină prin falțuri și folosește cleme care permit dilatarea. Tăierea și închiderea îmbinărilor cer scule speciale. Blocarea tablei poate produce deformări atunci când temperatura se schimbă.
Șindrila bituminoasă se aplică pe suport continuu, după pregătirea stratului de bază. Rândurile se aliniază și se fixează conform modelului. Panta minimă și temperatura de lucru trebuie respectate.
Zonele care cer cea mai multă atenție sunt:
- doliile
- coama și muchiile
- streașina
- marginile laterale
- racordul cu zidurile
- baza coșurilor
- ferestrele de mansardă
- trecerile pentru ventilație
- panourile solare
Dolia colectează apă de pe două suprafețe și o conduce spre jgheab. Aici debitul este mare, iar tăierile trebuie executate curat. Fixările nu se amplasează în zonele prin care curge apa.
În jurul coșului se folosesc piese de racord și benzi concepute pentru acoperiș. Masticul poate completa sistemul, dar nu trebuie să fie singura protecție. O etanșare bazată doar pe silicon se va degrada mai repede.
Pentru un montaj acoperisuri Bucuresti, fixarea împotriva vântului are o importanță deosebită. Marginile, coama și streașina sunt expuse ridicării. Numărul și poziția prinderilor trebuie adaptate proiectului și instrucțiunilor învelitorii.
Sistemul pluvial și verificările de la final
Jgheaburile colectează apa și o trimit spre burlane. Panta lor trebuie să permită scurgerea fără acumulări. Un jgheab montat prea jos poate pierde apa care vine cu viteză de pe acoperiș.
Numărul burlanelor se stabilește după suprafața acoperișului și cantitatea de apă preluată. Evacuarea trebuie condusă într-un sistem permis, departe de fundație. Apa lăsată lângă casă poate umezi pereții și terenul.
După terminarea lucrării, se controlează fiecare zonă sensibilă. Se verifică fixările, alinierea, accesoriile și continuitatea ventilației. Resturile metalice rezultate din tăiere trebuie îndepărtate pentru a evita petele de rugină.
Recepția trebuie să includă:
- verificarea vizuală a tuturor pantelor
- controlul coamei și doliilor
- verificarea racordurilor
- testarea scurgerii prin jgheaburi
- controlul podului după prima ploaie
- fotografii ale straturilor ascunse
- documentele și garanțiile materialelor
- garanția pentru manoperă
Fotografiile realizate în timpul montajului sunt foarte utile. După așezarea învelitorii, folia și șipcile nu mai pot fi verificate ușor. Imaginile documentează modul în care au fost executate suprapunerile și detaliile.
Oferta pentru montaj de acoperișuri în București trebuie să arate ce intră în preț. Astereala, folia, șipcile, accesoriile, sistemul pluvial și evacuarea resturilor pot fi calculate separat. Un deviz complet reduce diferențele dintre suma estimată și costul final.
Un acoperiș rezistent se construiește strat cu strat. Astereala dreaptă, membrana montată corect, ventilația continuă și învelitoarea bine fixată lucrează împreună. Respectarea ordinii și verificarea fiecărei etape oferă casei protecție durabilă împotriva ploii, vântului și condensului.
